Gigi Becali și galeria Stelei au o relație tovărășească, caldă, asemănătoare cu relația dintre România și Ucraina. De fapt, ca să fim corecți, relația e caldă spre incendiară, în sensul că cele două părți iau foc când aud una de cealaltă. Aici, domn’ Gigi are o problemă pe care România n-o mai are. Cum faci să identifici spionul Floricel bis de la peluză, trădătorul ăla care dă tonul la huiduieli? Pe cine să aresteze Zmărăndescu, pe cine să expulzezi din delegația pentru meciul din deplasare? Și cum să calmezi Peluza Nord sau Peluza Sud? Inițial, finanțatorul a mers pe negocieri și a propus o pauză de înjurături. Cum ar veni, iese echipa la încălzire, băieții își dau pase, galeria se încălzește și ea dând alte chestii la finanțator. Da’ n-a mers, ultrașii întotdeauna intră în prelungiri cu înjurăturile. Pasul următor ar fi, logic, plasarea pe stadion a zeci de manechine Becali. Soluția, importată din Japonia, constă în executarea unor lovituri cu șpițul în fundul manechinelor. În țara Soarelui Răsare așa se calmează oamenii nervoși pe șefi. În țara Stelei care nu mai Răsare Odată, n‑ajunge, că oamenii nervoși pe Gigi dau și cu șipca din gard. Când nu mai știi ce să faci, aplici, vorba lu’ ăl Bătrân, cele mai noi cuceriri ale științei și tehnicii. Corect, e vorba de legitimații biometrice, cu cip, pentru steliști. Au și ele codul ăla malefic, cu 666, dar, vorba aia, te faci frate și cu dracu’ ca să ai liniște la meci. Singura deosebire dintre legitimație și pașaport e faptul că imaginea facială a suporterului e înregistrată când ascultă declarația în care Becali îl face prost pe Hagi. Dacă s-a strâmbat, s-a ars: clar, e terorist.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER